pufos. alb. sau cenusiu. sau intunecat. mai ales opac. zid intre lume si lumina. si invers. calator. adapost pentru stropi sau fulgi. puf. pufos. pufosenie.
plangea dupa mama si fratii lui prima data cand l-am luat in brate. si i-am dat numele asta, pentru ca asa era. semana cu un nor. si mult nume si alintaturi a trebuit sa suporte in preajma mea pana a mai crescut un pic si a inteles ca daca facea prostii il chema intr-un fel, si daca era cuminte, altfel. ori una, ori alta, de dormit, tot cu labutele in sus dormea, si de trezit, tot odata cu soarele.
dar, inaintea lui, sta un spatiu numai bun pentru hodinit nervi intinsi. sau un timp?
nu-mi plac norii dramatici. nu-mi place sa fac eu o drama cu ei, sau sa-i dau in spectacol. de ce sa fiu trendy, daca pot sa nu fiu?
plac norii lui cretia. diferite tipuri, diferite culori, cate unul potrivit fiecaruia din noi, la alegere si fara sa ne dam in cap pt ei.
ce aiurea e lumea.
aiurea.
daca nu as sti mai bine, m-as putea amagi. dar am cautat melodia ani la rand, pana in ziua in care am vazut albumul cu coloana sonora original. l-am recunoscut dupa aripi evident, nu putea fi altul. am putea paria pe pretul lui. am putea paria pe ziua din care mi s-a intiparit pe creier celebra sintagma cu ploaia care nu poate sa cada o vesnicie. pentru ca nu sunt nori mereu, care sa o lase sa cada! decembrie 1994. cam devreme, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu