am zis: mama, nu te-ai maritat cu cine trebuie! dar sunt mai fericita asa decat inconjurata de prejudecati si superficialitate.
cum poti, ca mama, sa iti cresti copilul cultivandu-i foamea si respectul doar pentru bani? in lumea pedigreeurilor umane, banii sunt scopul, nu? (Te iubesc, mama, ca m-ai invatzat altfel!)
refuz sa inteleg cum, majori fiind, copii crescuti in "despre bani" vor alege sa traiasca o gluma de viata, in relatii "perfecte" din acelasi pedigree. refuz sa inteleg ca lumea, in romania cel putin abia acum ajunge in evul mediu.. la rochii cu crinoline, peruci sub care nu trebuie spalat, intrigi, copii promisi spre casatorie cu verisorii lor inca de dinainte de a se naste.
refuz.
multumesc tata ca ai valurit lumea cu apa ta, si ca m-ai tinut la suprafata cand era sa ma ia valul si era sa uit sa visez. long time ago, but still. multumesc!!!
pentru ca lumea din jur e atat de superficiala, vreau prietenii aproape. si daca o sa imi prajesc creierii la telefon, a alegerea mea. as vrea cand plec sa fiu linistita ca cei care imi raman aproape nu sunt pentru/despre bani.
si, daca ai putea, domnule Timp, ajuta-ma te rog, sa pot invata Norul despre superficialitate. sa o poata recunoaste. sa poata vedea daca sub perdeaua de fum a superficialitatii e vid, sau apa adanca.
mi se pare ingrozitor de injust, sa amputezi emotional viata propriului copil, sa-i legi si sa-i rupi aripile, invatandu-l de mic, ca, nu toti prietenii de la gradinita merita sa vorbeasca cu ei, pentru ca nu au parintii lor cel putin la fel de multi bani, sau cel putin aceeasi conditie sociala. ingrozitor. nu sunt adulti, maturi, sa se poata ecrana. si, stiu adulti, care functioneaza asa. nu taiati aripile copiilor.. intr-o zi o sa aveti nevoie de aripile lor.. si sunt cam singurele care ii pot apara de orice. banii nu cumpara fericire. nici sanatate. nici viata.
imi sta de atata vreme pe creier povestea asa despre parinti care tin mai mult la banii care le-au lipsit, incat uita ca au fost iubiti ca erau mici, si ca datoreaza iubire copiilor lor..
si nu am gasit pana azi toate cuvintele sa scriu. sau curajul. dar azi, Soarele imi lumineaza atat de tare Luna... :)
si, vad in jur caprioare. care sunt pregatite sa indure orice umilinta pentru a pune copita pe pamant. unde pamant = posesia lucrurilor si a banilor. orice umilinta. pregatite sa isi vanda mama, tata, copii. orice, pentru pamant. caprioara altfel e un animal sperios, care nu prea rezista independent in lume. si ii e asa de frica de abandon, incat, chiar ar face orice decat sa se indure singura. how ironic life is! :)
aleg, pentru ca pot, sa fiu superificiala pentru lume. asa cere mediul inconjurator.
cei care ma cunosc si ma iubesc, ma recunosc si sub superficialitate. :)
