azi, ma repet.
te iubesc Luna!! :) :) :) :) :)
pe masura ce inteleg, si confirm, ma intreb cum de nu am inteles asta pana acum.
despre ce realitate vorbim?
cum e sa cobori din autobuz, sa te simti rau incat sa iti vina sa vomiti, si totusi sa inceapa sa ploua cu soare, de sus. stiu, stiu ca cineva acolo sus ma iubeste. stiu!!!!
cum e sa fii sigur, de cum simti ploaia pe piele, ca ploua cu soare pentru ca cineva de aici de aproape vrea sa ploua din cer. asta de azi, nu a fost pentru ca am facut o prostie. ca nu am facut. asta a fost pentru zilele in care nu m-ai tinut in bratze pentru ca nu ma crezi ca nu plec. si cel mai frumos din asta e ca nici macar nu trebuie sa imi confirmi. :) mi-ai confirmat de vineri.
hai Luna, hai pe Cer, si explica-i tu Norului, cu cuvintele tale, ce inseamna cand nu se poate concentra din cauza mea. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu